marți, 18 mai 2010

Dublura (The Understudy)

12 Mai 2010, 19:00, Teatrul Odeon
Spectacol lectură: Dublura (The Understudy)
de Theresa Rebeck, traducerea Saviana Stănescu, regia Mara Roşu

Distribuţia:

Harry - Relu Poalelungi
Jake - Gabriel Pintilei
Roxanne - Cătălina Mustaţă

O piesă de teatru demult pierdută scrisă de Kafka este un hit pe Broadway, dar acţiunea reală se întâmplă în spatele scenei. Dublura, Harry, este un actor care nu are de lucru, dar care respinge filmele stupide în care nu ajunge să fie distribuit. Jake, vedeta filmelor de acţiune, vrea să fie considerat un actor adevărat. Roxanne, regizorul tehnic, vrea doar ca repetiţia să decurgă fără probleme. Fapt ce nu se va întâmpla. Harry şi Jake se urăsc pe faţă. Laura, asistenta regizorului tehnic, se ascunde la fumoar. Iar trecutul lui Roxanne devină problemă în plus: în urmă cu şase ani, fără niciun fel de explicaţie, Harry a părăsit-o în faţa altarului. Iar acum a apărut pe neaşteptate, la repetiţie.

Repetiţia poartă actorii în interiorul şi în afara universului înspăimântător şi oblic a lui Kafka, în timp ce explorează şi legile absurde şi divagaţiile din teatru şi din viaţă. Inspectorul K a lui Kafka păleşte în faţa misteriosului domn Karlsman şi a subalternilor săi; în acelaşi timp, Jake, Harry şi Roxanne la mila puterilor invizibile care le înconjoară vieţile nefericite. Producătorii, regizorul şi Bruce, vedeta de film supradimensionată, care ordonă atenţie şi organizează universul, lucrează asupra acestor suflete pierdute pe câi răuvoitoare, catastrofice şi în întregime
neştiute. În timp ce Laura nu poate da indicaţiile de regie pentru că este drogată. Universul lui Kafka este o tragedie, iar lumea piesei Dublura este o comedie, dar punctul dezorientat de întâlnire este spatele scenei, unde rolul şi persoana se întâlnesc cu forţele care ne controlează vieţile fără niciun respect asupra destinului individual. Singurul răspuns posibil - cum ne spune Kafka - este arta. Chiar dacă arta trece neobservată şi neauzită. Piesa însăşi se evaporă în zăpadă.

Criticul american Jesse Greene a spus despre piesă că este "teribil de amuzantă şi incredibil de emoţionantă". Dublura este perspectiva unui scriitor american asupra celor pentru care piesa şi Kafka sunt esenţiale.



Theresa Rebeck


Relu Poalelungi (Livada de vişini)


Gabriel Pintilei (Ultima femeia a senorului Juan)


Cătălina Mustaţă (Veronika se hotărăşte să moară)

vineri, 14 mai 2010

ARTE2 (American - Romanian Theatre Exchange)

În perioada 11-14 mai 2010 se desfăşoară programul ARTE, un parteneriat între Teatrul Odeon şi Teatrul Lark din New York. Acesta îşi propune promovarea dramaturgilor tineri români şi americani, a traducerii textelor şi prezentarea lor aici şi în America.

Directorul Artistic la Teatrului Lark, John Clinton Eisner, spune: "The Park Play Development Center a fost înfiinţat în 1994 ca labotaror creativ pentru dramaturgii aflaţi la toate nivelurile carierei lor. Prin crearea unui spaţiu sigur pentru dramaturgi şi colaboratorii lor pentru a putea risca şi a-şi împărtăşi viziunile lor unice despre lume, încercăm să reînnoim rolul străvechi al teatrului de forum public pentru discuţii, dezbateri şi implicare a comunităţii.
Oraşul New York, acolo unde este casa noastră, este un prag de trecere dintre America şi lumea întreagă, şi, în acest sens, comunitatea creată de Lark începe în vecinătatea noastră dar se întinde pe distanţe lungi geografice şi culturale. Datorită faptului că trăim într-un oraş global, ideea de "traducere" este mereu prezentă la noi, cei de la Lark. Noi credem că a traduce înseamnă mult mai mult decât a alege cuvinte care vor transmite clar povestea într-o altă limbă; traducerea înseamnă de fapt cum cultura unuia experimentează cultura celuilalt. Procesul traducerii necesită o ascultare atentă, o cercetare sinceră, un timp îndelungat şi muncă delicată.
Suntem foarte mândri că suntem parteneri de cinci ani cu Teatrul Odeon. Programul ARTE, coordonat de Saviana Stănescu, ne-a prezentat mulţi dintre cei mai buni dramaturgi, actori, regizori şi manageri culturali din România, în acelaşi timp permiţându-ne să împărtăşim prin traducere creaţia unora dintre cei mai apreciaţi dramaturgi din America."

Directorul Teatrului Odeon, Dorina Lazăr, spune: "Când Saviana Stănescu, acum americanizată, ne-a propus în 2005 un parteneriat cu Teatrul Lark şi o întâlnire cu John Eisner, directorul lui, m-am gândit că va fi una dintre multele întâlniri agreabile, dar din păcate fără finalitate, din varii motive. Şi iată că, după câţiva ani, suntem bucuroşi să constatăm că am izbutit să facem cunoscut publicului american texte interesante româneşti, că am prezentat publicului românesc în lecturi cu public o sumă de scriitori americani incitanţi, că unele titluri au intrat în repertoriul Teatrului Odeon."

PROGRAM

11 Mai - 12:00
Conferinţă de presă
Participă: Dorina Lazăr, John Eisner, Arthur Kopit, Theresa Rebeck, D.H. Hwang, Saviana Stănescu, Ioana Ieronim

12 Mai - 19:00
Spectacol lectură: Dublura (The Understudy)
de Theresa Rebeck, traducerea Saviana Stănescu, regia Mara Roşu

13 Mai - 19:00
Spectacol lectură: Pentru că poate (Because he can)
de Arthur Kopit, trducerea Mihaela Michailov, regia Alexandru Mâzgăreanu

14 Mai - 11:00, UNATC
Întâlnire a dramaturgilor Arthur Kopit, Theresa Rebeck, D.H. Hwang cu studenţii UNATC

14 Mai - 19:00
Spectacol lectură: Copilul de aur (Golden Child)
de David Henry Hwang, traducerea Ioana Ieronim, regia Bogdan Drăgoi

*Spectacole lectură în prezenţă autorilor americani, urmate de discuţii cu publicul.

joi, 11 martie 2010

Bright Star (2009)

Detalii tehnice:
Site oficial
Regie: Jane Campion
Scenariu: Jane Campion
Gen: Biografie, Dragoste, Dramă
Durată: 119 minute
Awards: Nominalizat la Oscar (cele mai bune costume)
Distribuţie:
Abbie Cornish - Fanny Brawne
Ben Whishaw - John Keats
Thomas Sangster - Samuel Brawne
Paul Schneider - Charles Armitage Brown
Samuel Barnett - Joseph Severn
Kerry Fox - Mrs. Brawne

Descriere: Londra. 1818. Între poetul de 23 de ani, John Keats, şi vecina lui, Fanny Brawne, începe o poveste de dragoste care va fi curmată de moartea prematură a lui Keats, la 25 de ani. Relaţia lor începe cu greu; el nu e interesat de studiile ei în domeniul artei vestimentare, iar ea complet rece la orice manifestare literară. Ei sunt apropiaţi de un eveniment nefericit - boala gravă a fratelui lui Keats, pe care Fanny a încercat să-l trateze. În semn de mulţumire, John o învaţă pe tânără poezie. Până când mama fetei şi anturajul poetului şi-au dat seama de relaţia celor doi, între ei era o legătură indestructibilă. Iubirea pentru Fanny s-a dovedit o experienţă inspiraţională pentru poet, care scrie într-un poem că "aveam impresia că ne dizolvăm". Iubirea lor e din ce în ce mai puternică, în ciuda tuturor opozanţilor...



Favourite quotes:

  • John Keats: [about writing poetry] It ought to come like leaves to a tree, or it better not come at all.

  • Fanny Brawne: [the night before he leaves] You know I would do anything...
  • John Keats: I have a conscience.

  • Charles Armitage Brown: I failed John Keats. I did not know 'til now how tightly he wound himself around my heart.

  • Samuel Brawne: Have you got John Keats's poem book?
  • Margaret 'Toots' Brawne: My sister has met the author and she wants to read it for herself to see if he's an idiot or not.

  • Fanny Brawne: I still don't know how to work out a poem.
  • John Keats: A poem needs understanding through the senses. The point of diving into a lake is not immediately to swim to the shore but to be in the lake, to luxuriate in the sensation of water. You do not work the lake out, it is a experience beyond thought. Poetry soothes and emboldens the soul to accept the mystery.
  • Fanny Brawne: I love mystery.

  • Charles Armitage Brown: It is a game. It is a game hor her. She collects suitors. John... John...
  • John Keats: There is a holiness to the heart's affections. Know you nothing of that?

Ce crede şi sufletul meu despre film. Din rubrica 'hai să fim subiectivi!'.

E o poveste foarte frumoasă, iar faptul că genialul poet John Keats se află în mijlocul evenimentelor, o face şi mai interesantă. Era evident că filmul trebuia să fie dincolo de început sau sfârşit, de întâmplări, pentru că scenariul respectă viaţa poetului şi nu putea aduce nimic inedit pe acest fir. În schimb, se axează pe sentimente, trăiri, atitudini. În plus, în film avem o multitudine de recitări din versurile lui John Keats, care îl valorizează şi mai mult. Mi-a plăcut că nu s-a respectat întru totul biografia poetului, pentru că ar fi scăzut intensitarea relaţiei dintre Fanny si John. Filmul nu aminteşte de Isabella Jones, cu care el a avut o relaţie, chiar dacă Fanny îi era iubită. Apoi, finalul ne lasă cu sentimentul unei iubiri ideale, veşnice, chiar dacă realitatea oferă o altă versiune.

miercuri, 10 martie 2010

Wristcutters - A love story

Începutul sfârşitului. Noul Eu.
Ele.


Kamikaze Pizza. Serviciul obişnuit.
Căutarea unui zâmbet.
Căutarea fericirii. Fericirea celorlalţi.
Dar fericirea mea?


Tu. Zâmbeşte-mi. Reînceput.

marți, 9 martie 2010

Wristcutters - A love story (2006)

Dragoste după moarte, cum s-ar spune pe la noi.

Detalii tehnice:
Site oficial
Regie: Goran Dukic
Scenariu: Etgar Keret, Goran Dukic
Gen: Dragoste, Fantezie, Dramă, Comedie
Durată: 88 de minute
Distribuţie:
Patrick Fugit - Zia
Shannyn Sossamon - Mikal
Shea Whigham - Eugene
Tom Waits - Kneller
Will Arnett - Messiah
Leslie Bibb - Desiree

Descriere: Zia, un tânăr care suferă o despărţire dureroasă, se sinucide. În mod surprinzător, se trezeşte într-o lume a sinucigaşilor, o lume cu mult mai puţină culoare, lumină, zâmbete şi, evident, fericire. Cu toate aceste lipsuri, moartea decurge normal, ca şi viaţa – slujbă, prieteni, băutură, familie. Află că şi fosta lui prietenă, Desiree, şi-a pus capăt zilelor şi că se află în această ‘lume de dincolo’, el pleacă într-o călătorie împreună cu autostopista Mikal şi muzicianul rus, Eugene, sperând să o găsească.
Un film care la prima reacţie riscă să fie o comedie stereotipă cu adolescenţi, se dovedeşte a avea un farmec propriu, prin tente de umor negru şi un soundtrack veritabil.


Favourite quotes:

  • Mikal: Where are you going?
  • Eugene: East-ish.
  • Mikal: East-ish?

  • Zia: Being here with you reminds me of what I was like before my suicide.
  • Mikal: What were you like?
  • Zia: I was happy...

  • Zia: I'm not going out tonight. It just makes me depressed.
  • Eugene: So, what you gonna do? Kill yourself?

  • Mikal: You know what? Most of the people that I knew before I got here were either half dead or just completely dead already. You know, completely dead.

  • Mikal: Are you joking? Do you guys like it here? Who the hell likes being stuck in a place where you can't even smile? It's hot as balls, everybody's an asshole. I just wanna go home.

  • Kneller: Once upon a time there was a crooked tree and a straight tree. And they grew next to each other. And every day the straight tree would look at the crooked tree and he would say, "You're crooked. You've always been crooked and you'll continue to be crooked. But look at me! Look at me!" said the straight tree. He said, "I'm tall and I'm straight." And then one day the lumberjacks came into the forest and looked around, and the manager in charge said, "Cut all the straight trees." And that crooked tree is still there to this day, growing strong and growing strange.

Ce crede şi sufletul meu despre film. Din rubrica 'hai să fim subiectivi!'.

Mie mi-a plăcut foarte mult şi, deşi am obiceiul să mă întrerup din vizionarea filmelor, pe ăsta l-am văzut de la cap la coadă, chiar dacă era târziu şi aveam prezentare la engleză de la 8 am. Uneori aveam senzaţia că e un film pentru cei-aproape-retardaţi. Subiectul părea atât de simplu, scenariul, decorul la fel. Erau, însă, foarte multe semnificaţii, pe care puteai, sau nu, să le decodifici. Mi s-a părut interesant creată lumea sinucigaşilor. Totul era atât de normal, dar şi atât de trist. Un film original... de fapt, o carte, că e făcut după Kneller's happy campers, de Etgar Keret.

Filmul a început cu tipul ăsta, Zia, care se trezeşte în camera lui, foarte dezordonată şi mă şi vedeam peste mult timp în aceeaşi postură. Începe să strângă tot, se aranjează, apoi merge în baie şi-şi taie venele. Ei bine, pe-aici nu mă mai regăseam cu personajul.

Sfârşitul mi-a plăcut şi mai mult decât începutul, dar na... nu e frumos să fie dezvăluit sfârşitul unui film. Oricum, foarte de apreciat e şi coloană sonoră.